stand cu capul in afara geamului, primesc din plin aerul rece al noptii. nu mi se mai face fric pentru ca si eu sunt la fel de rece ca frigul de afara. aburi tarzi ies dintr.o cana de ceai negru. mi se pare alb tocmai pentru ca sufletul imi e negru. expir bucati de eu murdar si inspir guri de ei si mai murdari. ma murdaresc pe interior. si nu e din cauza lor. nici a vinului , berii, alcoolului distilat, sticlei mari de absolut. sticla mare de absolut iti arata golul absolut din tine, sau adevarul absolut pe care refuzi sa il vezi si e chiar in fata ta. speri la un zambet sincer si pur. mai bei un pahar si tot nu il primesti. mai incerci odata si degeaba. si asa termini sticla si prin aburi mahmuri si piesa pe repeat de la calculator incerci sa fixezi un tel pentru maine, un motiv sa traiesti. nu il gasesti dar vei incerca din nou absolutul cu limba. eu si prietenul meu bun stam la taclale. gandul. el este cel mai bun prieten. nu te lasa singur mai deloc. te intreaba. ce ai de gand? cat mai stai sa astepti sa treaca timpul pe langa tine? el nu e la fel de prietenos ca mine. si adorm pe pervaz, visand la zambete si la o mana care sa imi aduca o patura sau care sa ma traga calda in pat si sa ma inveleasca cu mainile si picioarele si sa imi sopteasca vorbe dulci la ureche. infloresc sub iluzia unei fericiri. dar ca si fericirea, visul dureaza cinci secunde si nu apuci sa vezi decat finalul urat fara sa iti mai aduci aminte inceputul.
am pornit spre un nou drum. putin mai sinuos la inceput ca la inceput. dar dincolo, pe drum e ana. ma asteapta si imi intinde mana.ma strange. imi bate inima din ce in ce mai tare. ma trezesc si o pierd. singur pe pervaz adormit imi aprind o tigare si spun nu a fost sa fie nici de data asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu