desertaciune

sperante prea mari pentru un om prea mic. vreau calmul zilelor insorite din vara in care copil fiind, imi zdreleam genunchii pe asfalt, s.au imi agatam hainele la v.ati ascunselea. vreau sa fiu fara grija zilei de maine, sa nu ma gandesc cu cine ma intalnesc, ce fac, mai am bani, nu mai am, etc. astept zilele insorite dar par sa se ascunda dupa nori. imi amorteste curul in scaunul asta tare fara sa simt nicio schimbare. probabil ideea ar fi sa ma ridic din scaun si sa fac ceva. ceva care sa aduca soarele si zilele frumoase. prostii. nu am cum....