disclaimer !

textele de pe acest blog au caracter satiric(sau cel putin asa se vrea). orice asemanare cu persoaneje din viata reala este pura coincidenta.(sau nu). nu critic, doar prezint parerea personala privind multiplele aspecte ale vietzii.
daca nu ai simtitzul umorului, opreste-te cu cititul aici!
poate contine urme de slang pornografic si alte porcozitatzi catalogate drept continut explicit!
a se citi numai cu acordul constiintei!
(if any)

marți, 11 mai 2010

nastro azzuro

uno.
La ora trei, parasesc Curtea de Arges cu mult curaj, voie buna si multa ambitie inspre Livorno, Italia. Nustiam ca drumul va dura aproximativ 26 de ore din care am dormit doar 2.si alea pe iepureste si pe fuga. Drumul este foarte obositor. Cel putin in partea romaneasca unde trebuie sa fii foarte atent la toti “expertii” din trafic, si la celelalte pericole. Nadlac este numele punctului prin care am iesit din tara si prin care am crezut ca voi pierde ceva timp. Nu a fost deloc asa. Vamesii maghiari au fost foarte profesionisti si au lucrat eficient si totul a mers struna. Probabil am avut noroc, sau nu stiu ce s.a intamplat. Am mers mai departe prin Ungaria. Foarte multe sensuri giratorii. Si cand spun multe spun la fiecare intersectie. Intram pe autostrada si de aici incepe drumul extenuant inspre italia. Autostrazile sunt foarte curate si gropi sunt foarte putine inspre deloc. Traficul este foarte civilizat si fiecare merge exact pe banda care trebuie. Nu tu depasiri fara semnalizare, nu tu franebruste. Am scapat de bizonii din trafic. Doar soferii romani iti mai fac din cand in cand farse. Ii recunosti dintr.o mie pe autobanda. Preturile din benzinarii sunt un pic cam piperate, dar e normal. Curatenie este exemplara.
Urmeaza austria. Pe autobanda din austria nu mai sunt surprize. Doar nemti, austrieci si alte natii foarte civilizate. Peisajul de pe marginea soselei este foarte frumos, alpii jucand o mare parte din ei. Acelasi rol il au si padurile de foioase de verde crud si verde matur.iar pe fundal gotan project isi fac foarte bine datoria. Urmeaza italia. Insa italia nu este asa bine dispusa sa ne vada, si ne primeste cu o ceata densa si ploaie. In ciuda acestor conditi, peisajul este minunat munti din calcar se topesc in rauri albe iar conifere semete se agata ambitios de stanci. Drumul este foarte bun si aici. Soferii la fel de civilizati. Sunt foarte multe tuneluri prin care trebuie sa trecem insa totul est foarte frumos. Italienii au ceva foarte interesant care se numeste il telepasso. Este sursa de venit care asigura calitatea asfaltului si lipsa gropilor. Curbele nu foarte periculoase te trezesc la realitate dupa un drum lung fara prea multe dificultat. Simtim cum sange ni se pune din nou in miscare. Adrenalina este unul dintre cele mai bune remedii impotriva oboselii si nu numai.insa drumul spre livorno a devenit foarte solicitant, iar oboseala isi face simtita prezenta si se instaleaza o stare generala de nervozitate.
Ajungem intr.un final aici si sunt primit foarte cald si rasplatiti regeste. Dupa ce mancam, vorbim, lipim poze cu fotbalisti intr,un album, mergem la somnul mult visat. Dimineata isi face aparitia soarele si buna dispozitie. La vita e tropo bella!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu