se anunţa o seară obişnuită de club. ne aşezăm la masă, băieţi şi fete. simt cum o pereche de ochi jucăuşi mă fixează. Îi întorc privirea şi îi zâmbesc. urmează o serie de melodii. vine spre mine, sigură pe ea, ignorând privirile şi încercările bărbaţilor de a o cuceri: " ce îmi place melodia asta, hai să dansăm". urmează replici scurte, zâmbete multe, şi câteva partide bune de râs. pleacă, se mai lasă purtată în discuţii cu diferiţi bărbaţi, care nu încearcă decât să mă discrediteze: no money, no charm, no nothing. dar ea le răspunde scurt: "marş, că mă faci de căcat" şi vine şi dansează din nou cu mine, zâmbindu-mi. plecăm acasă, ne urcăm in taxi. râde de mine când îi spun că am doar 22 de ani. îmi şopteşte în ureche, "copile, aş putea să îţi fiu mama!". nu putea să îmi fie mamă, avea un pic peste 30. însă formele şi pielea nu îi trădau vârsta. ajungem acasă, îşi aruncă haina de blană pe jos, şi mă aşteaptă să vin în pat, să îi ţin de cald. se dezbracă încet, şi îşi lasă lenjeria minusculă roşu cu negru. O întorc şi văd pe spate înşirate nişte simboluri. nu am întrebat ce înseamnă. muzica curge, iar noi ne-am revenit pe la 07:00 când ea s-a ridicat şi mi-a spus:"trebuie să plec acasă". însă nu am cum să uit parfumul, rochiţa neagră, zâmbetul şi buzele roşii, atitudinea şi mişcările, şi nu în ultimul rând inteligenţa de care dădea dovadă în glumele foarte savuroase.
îţi scriu aceste rânduri, în speranţa că le vei citi vreodată şi vei găsi o cale să îţi iei înapoi brăţara neagră.
p.s: numele meu e adi, şi am fost foarte încântat de cunoştinţă.
