eu cand o s fiu mare nu o s bat covoare, pentru ca's putoare (principiu dupa care se ghideaza majoritatea tinerilor din generatia mea in zilele de curatzenie din timpul sarbatorilor pascale).
dimineatza... soare in geam...lumina puternica....vocea d p hol spunand: "treci si bate covoarele alea ca tot anul te-ai certat cu ele !"...ghici a cui era vocea care ma trezea in dimineatza asta....sunt sigur k ti-ai dat seama....
nu ai incotro te trezesti si pleci agale inspre locul in care covorul tau va fi intins si batut cu o cruzime rara pana nu vor mai ramane nici mcar fulgii din ele( la propriu).
ajuns cu chiu cu vai, cu sulurile d textila in spate, constat cu stupoare k bara e ocupata de niste domni mai vrednici(probabil trimisi si ei de nevestelor sau mamele lor).....
totzi aveam niste fetze posomorate si lipsite d orice licarire d viatza....totzi trecem prin acelasi chin....n intelegem totzi pe mutzeste suferintzele...
vine randul meu, le trag o bataie si plec...
ideea e ca din moment ce s-au inventat aparatele de curatzat cu tot felul de solutzii de ce trebuie sa apelam l vechile traditzii din epoca pietrei cand probabil aceeasi sotzi ieseau din bestera sa bata plana d animal pentru ca s umpluse de "praf"( de parca tot anul nu fusese praf in ele si bursc au fost invadate de acarieni si alte specii de vietatzi microscopice).
un posibil raspuns l-am aflat din gura unui barbat care trecuse prin multe "batai" si era foarte experimentat...:
"tata, obiceiul asta e d p vremea comunistilor cand aia ieseau afara doar ca s isi etaleze covoarele, luxul caminului si rangu social ridicat pe care il ocupat in societate"....
trebuie s recunosc cu durere ca teoria acestui om pare foarte verosimila...
tu ce zici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu