la rascruce de vanturi

din nou toamna. din nou aceeasi poveste ca in fiecare an, un ciclu care se repeta perseverent. intrebarea e pana cand? asta nu stiu sa spun sigur. cert e ca stiu ce a fost cu fiecare toamna. aceeasi poveste. de fiecare data revine. si pleaca prea repede. dar de fiecare data. e obositor deja. si mai obositor e cand te gandesti ca zambeste in timp ce tu nu. sau ca rade in timp ce tu nu. sau ca face dragoste cu cine nu trebuie in timp ce tu..ei bine incerci sa o cauti in altcineva. si mai trist e ca nu iese. detalii triste vor fi lasate emotiilor.... quo vadis Domine?

wounds that never heal.

pierzand timpul aiurea si incercand sa scap, ma lovesc intr.un final de acelasi zid. tu! TU! tu!TU. nu pot sa scap oricat as incerca. daca te uit ai grija sa revii mereu ,te vad pe strada, aud tine vorbindu.se, intra in playlist kamoflage si ma bufneste rasul pentru ca e singura melodie cu care ai dat.o in bara, ca sa nu mai vorbim de ancorele lasate de cristal noir si nu numai. Inclusiv bratarile de piele lasa o urma. dar tu, Tu, TU esti un vis pe care l.am trait odata de mult cand era iarna si zapada mare in care ti.am tras ditamai frecusul... ce sa fie de facut?????